Floarea-soarelui
Toţi suntem robii soarelui,
dar uităm
sau ne aducem aminte de el
cānd ni se apropie Noaptea...
Numai floarea-soarelui,
numai ea-l recunoaşte
īncă din sămānţă
şi chiar şi după,
pānă şi-n clipa tragerii pe roată,
a masacrării ei īn ulei,
cine-i mirele,
gādele ei....
Surāde durut
galben şi mut
şi-l mai imploră
“Baremi o secundă,
o oră”
cāt vara vieţii
care, uite-o,
a şi trecut...