Şarpele cu aripi
Sunt “tārāturi” şi “tārātoare” –
diferenţa dintre “u” şi “o”
ascunde o cruciadă fără săbii şi scuturi,
o luptă lăuntrică īntre
a alege sau a fi ales:
vierme (mai apoi şarpe) sau flutur...
Vrei īntuneric sau multă lumină?
Alunecare umedă sau părere de zbor?
(A nu se uita că orice suiş la ceruri
percepe tributul de tārātor...)
Cu asumarea acestei umilinţe
de care n-ai cum scăpa,
am ales flutur să fiu
sau el m-a ales pe mine
ca emblemă şi autodistrugere a mea.
Aripile zdrenţuite vorbesc
de popasul nestatornic
prin trecătoarele flori ale gāndului,
despre curajul laşităţii
de-a privi văpaia īn ochi,
despre arsura/răcoare
a cuvintelor/cāntului
care mi-au ogoit dorul şi vina
de a fi flutur,
de a fi fost ales flutur…
Dar cu-atāta iubire de-nalt şi de foc,
orbit de lumina multă
mă prefac a nu vedea jinduirea ocultă
pentru vierme sau şarpe
la care din drag mă supun
ocrotindu-mă,
ocrotindu-l la sān.
Pe pajiştea clipei
rătăcită/rătăcitoare
nasc un şarpe,
- poemul –
profeţindu-i
ca flutur ce mă simt şi sunt,
să zboare!