Triolet

Pentru ca gluma
incape in tristete
ca un trup de copil
intr-o haina de parinte
nu-mi lua seama:
voiosia mea minte!

La atata frig,
la atata singuratate
ma jenez sa adaug
ceva,
ma sperii ca in fata marii,
ca in fata mortii,
ca in fata mamei -
un triolet mirosind a iertare
in primavara fara miresme...

Mama imi face cu mana,
moartea imi face cu mana,
marea, singura,
nu ma asteapta;
agita un imens
semn lichid de-ntrebare.